Viata in „Tara mea”

Intr-un episod al vietii notez ca viata e minunata la tara. E linistita, calda, naturala si diferita. Ceea ce o diferentiaza de altele (probabil) sunt dealurile, mult, mult praf, cu inca… multe carute si oameni simpli.

Tara mea se afla pe o strada care poarta (neoficial) numele de… Tarinca. E undeva la vale, pe o cotitura cu putine case (cam zece dupa ultimul meu „recensamant”). E locul retras de tarina, unde Natura isi arata in totalitate puterile; vuiet puternic iernatic si arsita nemiloasa estivala.

Ceea ce e foarte interesant la tara mea este deschiderea din spatele casei spre o artera principala a „urbiei”, care ii da o o nota distincta.

Oamenii din „Tara mea”

11

Se intampla ocazional sa vad pe strada mai multi oameni. Amiezile duminicale sunt pustii, doar in zilele muncitoare ii scot din case pe oamenii, care parca sunt indemnati de foame.

Acestia sunt putin mai altfel… Fizic vorbind, arata diferit comparativ cu cei din mediul urban.

E ciudat sa-i revezi pe unii dupa un timp mai indelungat. E crunt. E dureros si… parca sunt dintr-un spatiu salbatic. De parca sunt supusi unui regim al vremii, care le extrag vitalitatea, le rapesc voiciunea si devin „ofiliti”. Parliti, arsi. Iar cei mai invarsta tot mai uscativi.

Ce fac oamenii din „Tara mea”?

Ei muncesc din zori si pana tarziu pentru… supravietuire, pentru masa de maine, pentru putina avere la batranete. Realizeaza tot… cu propriile maini, cu mai multa sau mai putina creativitate si/sau fara banuti.

Se indatoreaza pentru un pahar de tarie, altii pentru mancare. Si muncesc pe camp.

Ei stiu exact cand si cum trebuie sa faca pentru a obtine alimentul de baza. Ei sunt constienti ca fara mamaliga, masa nici nu exista. Fara aceasta nu exista nici bani, nici celelalte. Nu au nimic.

Sapalesc… incet, incet. Inlatura cu mana (goala) buruiana sau pirul. Gafaiesc si merg inainte. Apa proaspata de la izvor nu ajuta. E doar un fel de combustibil racoritor pentru moment.

La pranz ii asteapta mamaliguta (de aseara) rece si laptele sau compotul ori ciresele. In cel mai bun caz, aceasta e insotita de o bucata de branza si de oua (fierte tari).

Si prasesc in arsita. Cu ziua.

Altii propria mosie… (cateva randuri de porumb). Trag pamant la radacina, facand un fel de musuroi. Si acest lucru… mereu, mereu, mereu.

Autobuzul este ceasul. Stiu cand trece dupa-amiaza inapoi in oras, e vremea de plecat. Acasa ii asteapta catava guri de hranit… cu graunte.

Transpira de truda si de soare.. pentru supravietuire. Si doar atat au… campul. Si nu renunta la el. E al lui si atat.

E tara lui. O munceste si se hraneste… Se inveseleste si apoi imbatraneste.

E casa lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s