Pe strazile iesene

14 Octombrie… Zi de sarbatoare.
Era trecut de ora 17.00.

In centrul Iasiului aglomeratie. De pe strada Stefan cel Mare, mai inainte de Agentia Teatrala, cativa negostori cu crizanteme si busuioc. La cativa pasi, zaresc tarabe. Cu icoane, mici si mari. Alaturi, tarabe mai mici cu covrigi si porumb fiert. Si lipit de acesta – kurtos colac… rumen, invaluit in nuca si ademenitor.

Dupa cateva minute, reusesc sa ma dezlipesc de multime si sa fac cativa pasi pe pietonalul Stefan. E inundat de oameni. Tineri si batrani. Mai eleganti si mai putin. Pe fundal se aude slujba din Mitropolie. De la poarta curtii, alte tarabe, Unele cu carti, altele cu icoane, bratari si multe lucrusoare. Si aici, imbulzeala.

Ii ocolesc si ma indrept spre Palat. Inainte de intersectie, spre dreapta, la vale alte tarabe. Cu lucrusoare, mai dechisite, mai originale, mai kitsch si imbulzeala la maximum. Scap si de aici.

In drumul meu spre casa, cu gandurile intinse in lung si-n lat… ma plimb pe o strada mai putin accesibila traficului auto.
Imagini, planuri, idei… toate imi dadeau tarcoale, pana cand o doamna din partea dreapta, ma striga. Sa-i dau putin mana, sa o ajut pana la tramvai.

O femeie de inaltime medie, cu parul scurt si carunt, ce purta un tricou largut, negru si o pereche de pantoloni tot negrii pasea o data la sase-sapte secunde.

Initial, am crezut ca are o problema de sanatate, dar uitandu-ma mai bine… ea nu avea pantofi. Ci ciorapi negri barbatesti, diferiti. Unul negru in intregine, iar celalalt – negru cu o margine alba la varf.
Pasea rar, foarte rar…

Am intrebat-o uimita: Unde va sunt papucii?
Ea mi-a raspuns imediat: Mi-a furat!
Eu: Cine?
Ea: Animalele alea!
Eu: Care animale?
Ea: Stiu eu care…
Eu: Dar unde ati fost?
Ea: Am plecat de dimineata de acasa… asa ca o vaca.
Eu: Unde stati? Unde e casa dumneavoastra?
Ea: La Spiridon, oleaca mai sus.
Eu: Si cum ati ajuns aici, in Tudor?
Ea (ceva mai nervoasa): Ti-am zis ca am plecat de acasa de dimineata…
Eu: Si cine v-a luat papucii? Unde sunt?
Ea: Niste animale…
Eu: E grea sacosa?
Ea: Nu am nimic.

Pauza.

Mirosea a ceva… a imbacsit, a par gras, a alcool.
Avea privirea putin pierduta, la fel ca unui drogat, care iti vorbeste si te priveste dar parca dincolo tine.

In 15 minute mersesem, cam vreo 100 metri.

Ajunsesem la prima trecere de pietoni. Oamenii de la spalatorie se uitau ca la treatru. Incercam sa grabesc cumva actiunea. Sa trecem mai repede pe partea cealalta. Reusisem cu greu.

Un adolescent se retrase cu cativa pasi mai inapoi, cand ma vazuse ca la bratul meu (strans cu putere) se afla o batranica (de 67-68 ani, asa cum aflase intre timp).

Lantul de masini se apropia de trecerea larga de pietoni, din zona Bucsinescu. Ma gandeam sa treaca toate si apoi sa o zbughim pana la linia de tramvai si acolo luam pauza.

Soferul care conducea un Mercedes chiar atunci a apasat frana. De data asta, am stans-o mai tare pe „doamna mea” si am tranversat…  trecuse prin fata noastra si 43.
Reusiram sa ajungem in statie. Imediat se apropiase un alt autobuz, un 42. Nimeni nu mai era in statie. Si nu coborase nimeni.

Usa din spate se deschise. Incercam sa o ajut sa urce. Nu putea sa ridice piciorul. Nici pe cel drept si nici pe cel stang. Toti din autobuz se uitau ca la „masini straine”. Il rugasem pe un tanar sa-i dea mana. Soferul claxona.

Intr-un final a urcat. Si usile s-au inchis.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s