Viața la țară. În “Țara mea”

Într-un episod al vieții mele notez că e minunată viața la țară. E liniștită, și caldă. Naturală. Diferită. Cea ce o diferențiază de altele (probabil) sunt dealurile, cu încă mult praf și oameni simpli.
Țara mea se află pe o stradă care poartă (neoficial) numele de… Țărinca. E undeva la vale, pe o cotitură cu puține case (cam zece după ultimul meu “recensământ”). E locul retras de țarină, unde Natura își arată în totalitate puterile: cu vuiete puternice de iarnă ori arșită nemiloasă estivală.

Ceea ce e foarte interesant la Țara mea este deschiderea din spatele casei spre o arteră principală a satului, dându-i astfel o notă distinctă.

Oamenii și viața lor la țară

Viața la țară poate fi pentru unii grea, iar pentru unii relaxantă, frumoasă.
Nu până demult, viața la țară arăta pentru mulți înaintași cam în acest fel: dis-de-dimineață se pregăteau să meargă la câmp, unde săpăluiau… încet, încet. Înlăturău cu mâna (goală) buruienile sau pirul. Gâfâiau și mergeau mai departe. Nici apa proaspată de la izvor nu îi ajutau prea mult (era doar un fel de combustibil răcoritor pentru moment).

Se întâmpla ocazional să văd pe strada mea mai mulți oameni. Amiezile duminicale erau adesea pustii, doar zilele muncitoare îi scoteau din case pe oamenii, care parcă erau îndemnați de foame.

Aceștia erau puțin mai altfel… Fizic vorbind, arătau diferit comparativ cu cei din mediul urban.

Privind în perspectivă, viața la țară era cam amară.

E un sentiment ciudat să-i revezi pe unii după un timp mai îndelungat. E crunt. E dureros și parcă sunt dintr-un spațiu sălbatic. De parcă erau supuși unui regim al vremii, care le extrag vitalitatea, le răpesc voiciunea și devin “ofiliți“. Pârliți, arși. Iar cei mai învârstă tot mai uscațivi.

Cum este viața la țară acum?

Oamenii mai muncesc și acum din zori și până târziu, dar nu doar pentru masa de mâine, ci pentru puțină avere la bătrânețe, cu ajutorul tehnologiei. Nu mai fac totul cu propriile mâini, au noroc de câțiva bănuți pe care îi trimit copii din străinătate.

Și acum în viața la țară, unii se mai îndatorează ocazional pentru un pahar de tărie, iar alții se simt ca la oraș cu magazinul din deal – un supermarket cu de toate.

Acum în viața de la țară domnește liniștea. Mulți consăteni și-au părăsit moșiile, au plecat mult prea devreme.

Nimeni nu mai prășeste în arșită. Cu ziua.

Toți duc o viață liniștită la țară și par fericiți.