Fericirea unui om obișnuit
Face câţiva paşi mărunţi şi apoi se opreşte. Şi-a adus aminte de ceva. Nu ştie dacă să se întoarcă sau să-şi continue drumul. Mai stă nemişcat două minute. Analizează. Face un pas înainte şi încă unul. Îşi continuă drumul.
Un bărbat mărunţel, cu părul cărunt, trecut de 50 ani, vrea de ceva timp să-şi pună în aplicare planul: să muncească pe bani mai mulţi.
Întrebarea: aici sau dincolo?
Fericirea, aici…
Se trezise dis-de-dimineaţă, înainte de 05:00. Ustensilele pregătite de aseară, le aranja acum pe bicicletă. Îşi puse pălăria pe cap şi porni. Răcoarea dimineţii îl trezi instant.
Când ajunse la destinaţie, roua disparuse şi soarele aproape că era deasupra lui.
Începu să muncească…
Primele braze de iarbă le dăduse uşor, la cea de-a treia parcă se moleşise. Abandonă câteva minute acţiunea şi se îndreptă spre izvor.
“Nu termin în ritmul asta! Trebuia să vin mai de dimineaţă”.
Vru să se aşeze la umbră să se mai odihnească, dar nu avea unde. Întors la muncă, se gândea că trebuie să plece. Să facă tot posibilul şi să plece cât mai repede. Nu conta unde, ci doar să părăsească această zonă pentru o vreme.
Spre după-amiază, pârlit de arşită, porni acasă. Vlăguit de oboseală, abia mai putea să pedaleze. Pe drum se întâlni cu o cunoştinţă pe care îl invită la un pahar. Acceptă.
Întâlnirea neaşteptată, îl făcu să iasă din depresie şi chiar să se bine dispună.
La aproape de câţiva metri de casă, o vecină îi oferise o sacoşă cu diverse alimente. Zâmbi şi îi mulţumi.
Poarta era deschisă. Intră cu viteză şi se duse direct în spate. Copii şi soţia îl aşteptau la masă.
Îi îmbrăţişa pe toţi şi se simţi cel mai norocos. 🙂
Cam așa e și viața în „Țara mea”.
